Notițele psihologului

Să ne spunem povești

„Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți” pare să fie motto-ul și imaginea universală a copilăriei. De la prinți și zâne, la broscuțe vorbitoare și purceluși jucăuși, pentru eroii basmelor totul pare să fie posibil. Poate încă ne mai surprindem uneori căzând într-o dulce visare ascultând cuvintele magice „a fost odată ca niciodată”. Ce ascund poveștile de reușesc să vorbească copilului din noi la orice vârstă? Ce îi fac pe cei mici să asculte și să se identifice în poveste atât de ușor?

Source: http://misternast.blogspot.ro/p/fairy-tales.html

Gândirea abstractă se dezvoltă mult mai târziu în viața noastră, în perioada adolescenței. Astfel, copiilor le este caracteristică mai curând gândirea concretă. Asta înseamnă că, pentru ei, învățarea este facilitată de imagini și de punerea într-un context accesibil a regulilor sociale. Să te porți frumos cu ceilalți, să înveți să ai răbdare, să ai încredere în tine, să fii perseverent sunt valori transmise copiilor prin povești. Poveștile practic pun în scenă aspecte ale vieții cotidiene pe care copiii nu le pot înțelege dacă le sunt prezentate în mod direct, devenind mai accesibile dacă sunt prezentate simbolic. Învățarea este facilitată și de faptul că poveștile accesează toate simțurile, procesul fiind astfel o experiență holistică, completă.

Cum funcționează, vă întrebați? Copiii se identifică cu personajele din povești care oferă o dimensiune eroică existenței. Trăiesc astfel experiențe care le aduc lecții de viață ce sunt mai ușor de asimilat, fără a le trăi propriu-zis. Basmele sunt folosite pentru a modela comportamente dar și pentru a prezenta ascultătorilor consecințele anumitor acțiuni. Așa cum aminteam mai sus, conceptele abstracte sunt aduse mai aproape de copil. Răul este umanizat sunt forma unei vrăjitoare sau unui balaur cu șapte capete iar eroul poveștii, după multe aventuri tumultoase, simbol al încercărilor și a eforturilor pe care le depunem pentru a ne îndeplini visele, reușește să învingă personajul negativ. Asta conduce la ideea că orice obstacol în viață poate fi depășit dacă folosim strategiile potrivite: un ajutor din exterior, o trăsătură personală deosebită.

De ce au copiii nevoie de trăirile personajelor? Spre deosebire de adulți, cei mici au puține experiențe de viață. Poveștile îi echipează cu experiențe pe care încă nu le-au trăit și le scade anxietatea cu privire la anumite situații necunoscute pentru că le oferă instrumente emoționale necesare să le facă față.

Odată cu maturizarea și cu spulberarea magiei, continuăm să ne spunem povești toată viața. Povești ale oamenilor care au reușit în viață având doar dorința în suflet, ale celor care au reușit să scape de o boală incurabilă ca prin minune. Povești ale celor care reușesc să împartă viața profesională și cea personală fără nici un efort. Poveștile celor care au înfruntat greutățile vieții și au reușit să răzbească și să le fie bine. Toate ne motivează, ne inspiră, ne fugăresc anxietățile și ne restabilesc încrederea în mai bine.

Comment (1)

  1. Pingback: Povestiri de psihoterapie românească | Notițele psihologului

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *